Punct.

Acest blog s-a menit a fi un spaţiu al defulării pentru mine ca jurnalist.  Am simţit că aveam de spus mai multe decât scriam în ziar, în Observator mai exact.  Cum nu mai lucrez în presă la ora actuală, blogul nu mai poate continua sub această formă.  Deci, deocamdată, punct.

Din Măsura: „Bucureşti: PDL a abandonat Universitatea pentru “Şcoala vieţii””

PDL şi-a ales omul pentru Capitală: Silviu Prigoană. O alegere inspirată dacă democrat-liberalii îşi propun să lanseze pe orbita politicii înalte româneşti o figură izvorâtă din peisajul colorat-monden al tabloidelor. Nu mai rost să subliniem cât de onorantă ar trebui să fie funcţia de primar general al Capitalei şi cât de onorabilă ar trebui să fie persoana care o ocupă. Singurul demnitar român ce poate fi ales cu mai multe voturi decât primarul Bucureştiului este preşedintele ţării. Poate de aceea, funcţia de prim edil al Capitalei a fost o catapultă spre funcţia de preşedinte de ţară (Traian Băsescu) sau premier (Victor Ciorbea).  Astfel, alegerea unui om pentru Primăria Bucureşti nu ar trebui să fie un tărâm al experimentelor în baza unor teste de popularitate.

Decizia de a-l nominaliza pe Silviu Prigoană pentru postura de candidat la Primăria Bucureşti a fost aprobată în unanimitate de filiala PDL Bucureşti. Singurele opinii contrare au venit din partea „intelectualilor” din PDL, unul din ei plătind deja cu excluderea.  În logica de partid, sancţiunea dată lui Cristian Preda este justă: a atacat o decizie a partidului după ce aceasta a fost luată statutar şi în plus a anunţat că va susţine un alt candidat, nu pe cel al partidului.  Unii comentatori au subliniat cum Silviu Prigoană a obţinut prin şantaj demiterea lui Preda, în sensul ameninţării cu renunţarea la candidatură. În fine, dincolo de jocurile politice interne ale PDL rămâne spre analizat persoana candidatului Prigoană pentru Primăria Generală a Municipiului Bucureşti.

Actualmente, Silviu Prigoană ocupă un loc de deputat. Conform cv-ului disponibil pe siteul instituţiei, Silviu Prigoană a terminat un liceu industrial la Gherla (judeţul Cluj), în anul 1990. Tehnic vorbind, candidatul PDL pentru Primăria Bucureşti este jurist deoarece a absolvit cursurile de Drept a unei universităţi particulare din Timişoara în anul 2011.  Iată cum Silviu Prigoană a reuşit să absolve o instituţie de învăţământ superior aflată la aproape 600 kilometri depărtare de locul său de muncă.  Soluţia PDL pentru Bucureşti a devenit cunoscută prin contractele pe care firma sa de salubritate le-a câştigat cu unele primării de sector. Pe urmă, Silviu Prigoană a reuşit să intre în lumea mondenă prin intermediul mult-mediatizatei relaţii cu o realizatoare TV. În fine, în anul 2008, Silviu Prigoană devine deputat PDL de Bucureşti – o funcţie care nu alterează prea mult din caracterul excentric al celui văzut de democrat-liberali drept alternativa viabilă la Sorin Oprescu.

Trebuie să ne întrebăm care sunt calităţile ce-l recomandă pe Silviu Prigoană pentru funcţia de primar al Bucureştiului, de altfel o întrebare valabilă pentru toţi cei care vor să ajungă în funcţii politice. Conform celor din PDL, argumentul prim pentru care a fost ales Prigoană este sondajul de opinie, acolo unde Cristian Preda ar figura doar „în marja de eroare”. Sondajul de opinie a fost pretextul favorit al partidelor pentru a desemna candidaţi la alegerile locale. De exemplu, cei din USL au clamat că în baza sondajelor de opinie vor instala candidaţi pentru funcţiile de primar respectiv preşedinte de Consiliu Judeţean, însă realitatea a mai demonstrat (şi) altceva. Până la urmă orice sociolog ştie că un candidat plasat pe primul loc într-un top al notorietăţii, sau chiar al intenţiei de vot, nu înseamnă că are prima şansă pentru a obţine funcţia dorită. Se pot întâmpla multe lucruri în campania electorală, iar fiecărui politician i se poate estima probabilitatea de creştere sau descreştere.

Până la urmă,  un candidat nu trebuie să fie neapărat cel mai popular om din localitate – mai ales când vorbim de Capitala ţării.  Candidatul pentru Bucureşti trebuie să aibă prestanţă, anvergură, să inspire decenţă şi profesionalism. Un candidat al partidului aflat acum la putere trebuie să inspire garanţia că poate duce societatea spre evoluţie, nu  spre involuţie. Prin Silviu Prigoană, PDL şi-a asigurat o parte din votul mahalalei bucureştene (nu periferiei) însă şi-a îndepărtat definitiv orice simpatie din partea intelectualilor şi a „cremei culte” a păturii mijlocii (aici intră şi „fenomenul Piaţa Universităţii”). Un candidat votat de acest public capricios, cel format din intelectuali atenţi la ce se întâmplă în Cetate, are nevoie de un candidat care să inspire încredere şi care să cunoască substanţa idealurilor democratice. Măcar la Bucureşti să avem primari ce amintesc de figuri emblematice precum Pache Protopopescu, să avem măcar acolo primari cu o educaţie formată în băncile unor Universităţi de prestigiu, nu la şcoala vieţii.  Din păcate însă, societatea românească este cuprinsă de un cerc vicios al slăbiciunii morale în politică.  Conform sondajelor de opinie, „poporul” vrea oameni de teapa lui Prigoană. Dar oare de ce sunt iubiţi aceşti oameni de popor? (nu suntem educaţi şi nu ne educăm). Dar oare de ce sunt promovaţi astfel de oameni în presă? (senzaţionalul presei bazat pe comoditatea mentală a românilor).  Dar oare de ce primesc aceşti oameni girul liderilor de partid? (pentru că le pot aduce voturi, respectiv să-i menţină la butoanele resurselor publice).

Independenţi dar…susţinuţi de partide

Cristian Preda a anunţat că îl va susţine pe independentul Nicuşor Dan în lupta pentru funcţia de primar al Bucureştiului, în rest urmând să voteze cu listele/candidaţii PDL. Acest Nicuşor Dan este un candidat venit din zona societăţii civile şi, din câte se pare, este favoritul intelectualităţii bucureştene.  Merge pe principiul „PDL şi USL, aceeaşi mizerie” şi a reuşit deja să-şi strângă câţiva adepţi,  nu mulţi. Unii îl văd deja drept contracandidatul perfect al lui Sorin Oprescu – un independent susţinut însă de USL.   Se spune despre Nicuşor Dan că ar fi la rândul său susţinut din umbră de PDL.  Oricum actualul primar general pare greu de bătut – conform aceloraşi sondaje care îl fac pe Silviu Prigoană atât de popular. Rămâne de văzut după 10 iunie ce se va alege de Bucureşti şi de celelalte oraşe ale ţării.

Despre subiectele zilei

O zi agitată în care am eu am fost plecat „tai-tai” la Timişoara pentru a filma o operaţie în premieră naţională. Mâine merg iar pe Bega în interes de serviciu. Aş participa la ceva conferinţă de presă despre situaţia de la Poli dar am sentimente contradictorii faţă de ce li se întâmplă: pe de o parte mă bucur că se „întoarce roata” după atâtea ironii din partea lor, însă pe de altă parte îmi pare rău de soarta celei mai frumoase rivalităţi din fotbalul românesc. Dar să trec pe scurt la subiectele zilei:

1. DNA la Primărie şi CJA

DNA  a ridicat documente de la Primărie şi Consiliul Judeţean privind contractele câştigate de firma Confort. Era de aşteptat să se întâmple aşa ceva după ce o instituţie publică (Primăria Timişoara) a sesizat că o recomandare din partea ei nu a fost niciodată semnată de conducătorii respectivei instituţii.  Chiar dacă până acum ancheta nu a vizat demnitari arădeni, senzaţia este că laţul se strânge. Patronul respectivei firme este în relaţii foarte apropiate cu liderii politici arădeni, iar societatea pe care o patronează a câştigat foarte multe contracte în Arad, mai ales pe Consiliul Judeţean. Îl ţin minte pe Cristi Drăgan cum se plângea la un moment dat de problemele avute cu lucrările efectuate de această firmă dar…eu cred că pe această speţă la CJ sunt mai multe lucruri de descoperit decât la Primărie. Sau cel puţin atâtea. Încă un scandal de corupţie ce gravitează în jurul PDL Arad şi al lui Gheorghe Falcă.  Cred că acest al doilea prezumptiv scandal de corupţie din jurul lui Gh. Falcă va face ca victoria acestuia în iunie să nu mai fie deloc sigură.  Este probabil ca astăzi cota de încredere în primarul Falcă şi PDL să fi scăzut simţitor. Să zicem că un dosar „i se poate întâmpla oricui”, dar atunci când e vorba de două…deja e prea mult – vezi exemplul de morală politică aplicat de ICCJ în cazul condamnării lui Adrian Năstaste. Însă până acum este vorba doar de o anchetă preliminară a DNA, rămâne de văzut dacă vor exista şi învinuiţi dintre politicienii arădeni. Poate că da, poate că nu.

2. Demisia lui Claudiu Cristea din CLM

Un gest logic aş spune. Pentru acel proiect de hotărâre respins, cei din Mişcarea Arădeană au organizat dezbateri publice, au strâns semnături, l-au mediatizat intens, au căutat susţinere din parte altor asociaţii civice… Din această cauză cred că gestul este logic sau „scuzabil” dacă se pune aşa problema. Ce să mai faci de unul singur în acel Consiliu dacă cea mai importantă iniţiativă ţi-a fost respinsă fără discuţii? Să rămâi pentru a fi  un „gică contra” dacă iniţiativele nu îţi sunt luate în considerare – o atitudine de altfel imediat arătată cu degetul de către putere? Din păcate aşa se întâmplă acolo unde există majorităţi prea mari: puterea nu stă la discuţii şi punct. Cred că e mai bine aşa decât pe principiul:  „ce rost are să mai spun/propun ceva în şedinţă dacă ăştia de la PDL oricum fac ce vor?”  Poate este vorba şi despre o mişcare „de imagine”, însă părerea mea este că în logica aceasta politică prezenţa lui Claudiu Cristea în CLM a fost mereu un avantaj pentru el şi Mişcarea Arădeană.

3.  Conflictul presa arădeană –  Alin Văcean

Se spune că nimeni nu a câştigat vreodată un război cu presa. Sper ca Aradul să nu constituie o excepţie. Deci, îngamfatul ajuns de „nicări” director la Filarmonică ar trebui să plece cât mai repede de la conducerea acestei instituţii. Să vedem însă ce va spune „comisia de analiză” din CLM…

Pe de altă parte colegii mei din presa arădeană ştiu că aşa cum a scris Alin Văcean gândeasc mai multe „personalităţi” arădene.  E ca în situaţia aceea de viaţă: te superi dacă o persoană îţi spune ceva jignitor sau şi dacă îţi spune cineva că respectivul gândeşte ceva rău despre tine? Numai că  unii din cei care doar gândesc şi nu spun ne cam pun „pita pe masă”.

Lăsând la o parte ideea ultimului paragraf, felicitări colegilor din presă pentru mobilizare şi felicitări Orlando Toader pentru coordonarea acţiunii.

4. Falcă la PNL

Oare cine să-l fi invitat? Să fie Ludovic Orban pe când mai era în poziţii de decizie prin partid? Sau mai degrabă este o încercare de diversiune din partea primarului Gheorghe Falcă? Eu cred că este vorba de ultima variantă. Eu sper ca numai UNPR-ul să accepte persoane care încă au probleme neelucidate cu justiţia.

La Arad: PDL plus Partidul Ecologist (centru-stânga) egal „Mişcarea Creştin-Liberală” (de două ori dreapta)

PDL Arad va candida la Arad sub numele de „Mişcarea Creştin-Democrată”, denumirea fiind de fapt cea a unei alianţe dintre democrat-liberali şi filiala Arad a Partidului Ecologist Român.  Actele au fost semnate la sfârşitul săptămânii în cadrul unei conferinţe de presă ce i-a strâns la aceeaşi masă pe Gh. Seculici, N. Ioţcu, C. Igaş, I. Cionca şi preşedintele PER Arad, Doru Orban. Nu mai insist aici asupra conflictului din PDL, pentru că avem alte motive de scărpinat în creştetul capului…

Gheorghe Falcă a gândit „mişcarea” exclusiv pentru a scăpa de numele PDL. Profitând de o presă locală ce nu sapă la baza logică a noii construcţii politice, liderii PDL Arad speră ca noua culoare să ascundă resentimentele dobândite de unii arădeni faţă de cei care le-au tăiat salariile, pensiile, etc.  Mie nu mi se pare corect să faci un astfel de lucru ca partid politic, anume să aplici orice chichiţă de imagine pentru a rămâne la putere.  Mi-ar fi plăcut ca PDL să iasă deschis în faţa oamenilor şi să îşi asume până la capăt guvernarea ultimilor patru ani. Dar cine sunt eu să cer astfel de lucruri?

Bun, deci PDL plus PER egal „Mişcarea Creştin-Liberală”. În primul rând, o alianţă politică se face, teoretic, între două forţe relativ egale care consideră că o colaborare le-ar fi reciproc avantajoasă.  În cazul de faţă, a vorbi despre „împărţirea locurilor pe liste” este de-a dreptul hilar. Cine şi ce este acest PER la Arad. Unde îşi are sediul? Ce a făcut în ultimii ani? Câţi consilieri locali are? Câte organizaţii locale are? Nu în ultimul rând, ce poziţie a luat faţă de unele probleme de mediu precum:  hocus-pocus-ul cu suprafaţa de spaţiu verde pe cap de locuitor; toaletarea la sânge a arborilor;  „dealurile” de praf de pe spaţiile fostelor fabrici „Tricoul Roşu” şi IMAR; halda de steril a CET-ului; mutarea Parcului Copiilor? A participat la acţiuni de genul „Ziua Pământului”?  Din punctul meu de vedere e clar, PDL a avut nevoie de un pretext pentru schimbarea numelui de pe buletinul de vot şi iată că l-a găsit: un partid anonim, cu un lider ce va prinde – probabil – ceva post de consilier local sau judeţean (depinde ce vrea).

Apoi, prin această „mişcare” se face din nou o ciorbă ideologică care ne face şi mai mult să ne dezgustăm de principiile doctrinare asumate de partidele noastre. După alianţa avantajoasă în Parlament şi acolo unde nu are majorităţi comfortabile, PDL intră în colaborare cu un nou partid de stânga.  Citat de pe site-ul PER:  „Tocmai de aceea PER, ca partid de centru stânga consideră că experienţa nefastă a ultimilor 20 de ani, dar şi experienţa crizei globale constituie imperative ale schimbării. Dincolo de fatalitatea proverbială a “Mioriţei” credem că este momentul ca românii să aibă “visul lor românesc”, care să plece de la realitatea crudă a momentului – un stat aproape înglodat în datorii care traieşte agonia susţinerii sistemului de pensii, sănătate şi educaţie aflat în imposibilitatea de a servi interesului public – şi să valorifice potenţialul creator al naţiunii şi resursele cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat.”  Aşadar, PDL se aliază cu un partid ce se declară de stânga pentru a forma o alianţă care prin denumire doreşte să îşi afirme dublu caracterul de dreapta… Ar mai fi un semn de întrebare şi în privinţa alăturării termenilor „creştin” şi „liberal” deoarece dacă există pretenţia ca alianţa să inspire unitate ideologică, atunci e o problemă:  un liberal acceptă şi existenţa ateilor sau  altor religii.  Sigur însă că numele alianţei nu a fost ales cu gândul la teoria politică, ci cu gândul la „tehnici şi tactici” de relaţii publice.

În primul rând, ambele denumiri („creştin” şi „liberal”) sunt „cool” în felul lor. Primul bate şi spre ţărănimea ortodoxă din judeţ, dar şi spre foarte închegatele comunităţi de neoprotestanţi care se autointitulează „creştine” de parcă ortodocşii ar fi altceva. Deci, cuvântul creştin poate atrage singur destul de multe voturi dinspre oamenii care ar crede că ar săvârşi un păcat dacă ar vota cu altcineva, din moment  ce aceştia, iată, sunt creştini.  Apoi, termenul liberal conţine reafirmarea identităţii după care PDL a tot tânjit în ultimii ani. Se referă strict la modul de abordare a problemelor economice şi bate, cred, spre tineri, spre întreprinzători…etc

Liberalismul, între „social” şi „creştin”

Iată deci că vom avea o confruntare la Arad între „Uniunea Social-Liberală” şi „Mişcarea Creştin-Liberală”. Pe cea de-a doua am discat-o mai sus.  Spre deosebire de MCL, USL se înscrie într-o logică a alianţei. Diferenţele cred că se deduc uşor, nu le mai scriu acum. E interesant însă cum, iată, politica arădeană nu se poate face fără „liberalism”…

P.S. Spune Gh. Seculici că se află în discuţii „cu toate aripile din PNŢCD”. O glumă bună şi o diversiune abilă, mă gândesc că ar spune unii.

Fază de tot râsul la PDL: cineva a trimis două comunicate (fals) în numele lui Gheorghe Seculici

Organizarea cazonă a PDL se duce pe apa sâmbetei. Cel puţin asta este impresia după ce au fost trimise două comunicate în numele lui Gheorghe Seculici, comunicate de care Seculici s-a dezis ulterior.

Concret, s-au primit două comunicate de presă de pe adresa gseculici@gmail.com. Comunicatele nu aveau nimic suspect, în sensul că erau două luări de poziţie faţă de USL iar ceea ce spunea Seculici era verosimil. Ulterior s-a primit următorul mail dinspre biroul de presă al PDL:  „Facem precizarea ca adresa gseculici@gmail.com de pe care ati primit 2 comunicate in cursul zilei de azi NU apartine domnului presedinte Gheorghe Seculici, ci este o adresa clona.  Precizam ca informatiile nu apartin presedintelui partidului.  Birou presa PDL Arad”

Ce s-a întâmplat de fapt nu ştiu, dar cam bănuiesc. De scandal aştept să se ocupe colegii mei care sunt implicaţi mai direct în fenomen.

Cele două comunicate aparent normale semnate în numele lui Gheorghe Seculici:

1. „Ponta admite realitatea eşecului USL în 2012

Preşedintele PDL Arad, Gheorghe Seculici, este de părere că, liderul PSD, Victor Ponta, a început deja să pregătească terenul pentru realitatea eşecului din anul electoral 2012. „Liderul socialist a admis că alegerile locale vor fi pierdute de Alianţa Socialistă care şi-a scris, încă de la formare, pe toate cărţile de vizită că va lua peste jumătate din mandatele de la alegerile locale şi generale din acest an. USL vrea să îşi securizeze construcţia de carton prin statuarea expresă a interdicţiei de a colabora cu PDL. Acest demers demonstrează cu atât mai mult lipsa de încredere dintre cele 3 partide adunate sub umbrela unei alianţe al cărei unic scop este preluarea puterii”, a precizat preşedintele PDL Arad, Gheorghe Seculici.

Liderul democrat liberalilor arădeni este de părere că toate sondajele arată trendul descendent pe care a intrat Alianţa Socialistă. „Este clar că activul de partid al PSD se va răscula împotriva lui Victor Ponta, cel care a impus partidului crearea unei alianţe cu un partid complet opus ideologic, PNL. Singurul succes clar al lui Victor Ponta a fost distrugerea identităţii liberale şi topirea ei în stânga”.

Preşedintele PDL Arad, Gheorghe Seculici, afirmă că democrat-liberalii nu se preocupă de construcţiile politice: „PDL nu este  preocupat, în acest moment, de construcţiile politice care vor apărea după alegerile din noiembrie. Există foarte multe probleme grave cu care se confruntă România, care ţin atât de guvernarea de zi cu zi, cât şi de profunda nevoie de reformă a statului român”, a concis Gheorghe Seculici.”

2.

Seculici: „Crin Antonescu se victimizează”

Preşedintele PDL Arad, Gheorghe Seculici, consideră că liderul PNL  Crin Antonescu se victimizează: „Orice ar face, Crin Antonescu nu reuşeşte să se ridice la un nivel politic de bun-simţ. Preferă să se victimizeze, invidios pe relaţia lui Victor Ponta cu premierul Mihai Răzvan Ungureanu. Invitaţia la dialog a şefului Executivului reprezintă o normalitate în politică, pe care, din nefericire, Crin Antonescu nu reuşeşte să o înţeleagă. El nu ştie să facă decât politica vocii singulare din fotoliul confortabil al televiziunii de partid. Ştacheta impusă de Mihai Răzvan Ungureanu îl bulversează şi ajunge să vorbească pe altă voce decât partenerul său de alianţă. În timp ce Victor Ponta acceptă dialogul privind găsirea unor soluţii pentru România, Crin Antonescu acuză în mod aberant o aşa-zisă diversiune.

Preşedintele PDL Arad, Gheorghe Seculici este de părere că „liderul PNL, vopsit acum în culori socialiste, găseşte explicaţii ridicole şi refuză să vadă crudul adevăr pentru el: Alianţa Socialistă este condusă de doi lideri care se îndreaptă în direcţii diferite. Ponta nu îşi poate ascunde admiraţia pentru omul şi profesionistul Ungureanu, iar Antonescu, devenit isteric, nu mai poate lua decizii raţionale”.

 

 

 

Lia Ardelean, candidata USL la Primărie. Primele mele observaţii

Ceea ce mulţi simţeau că se va întâmpla, până la urmă s-a întâmplat. Gavril Popescu nu mai este candidatul USL pentru Primăria Arad. Spun „simţeau” pentru că Popescu nu era o figură prea agreată în interiorul USL. PC-ul s-a scindat în momentul când Popescu a primit girul Bucureştiului iar oameni extrem de activi până atunci au făcut pasul în spate. Liberalii nu au  privit deloc cu ochi buni învestirea celui care intrase în sondajele de opinie ca reprezentant al PNL. Cei din PSD…oricum sunt cei mai detaşaţi de această competiţie în care nu participă direct. Social-democraţii au la locale propriile mize, şi anume să-şi plaseze oamenii de îndredere pe listele din consilii şi să îşi câştige cât mai multe primării. Ei vor avea mai mulţi candidaţi la parlamentare şi eventual prefectura, dacă USL va ajunge să guverneze. Pe lângă faptul că multora dintre membrii USL nu le-a convenit modul cum a ajuns Popescu să fie nominalizat,  acesta din urmă nici nu şi-a câştigat încrederea lor din punct de vedere politic, adică al capacităţii sale de a fi un concurent serios pentru Gheorghe Falcă. Deci, Popescu avea destui …poate nu duşmani, dar persoane care aveau o atitudine distantă faţă de persoana sa. Nu cred că nu a simţit lucrul acesta. Acum i s-a adeverit, schimbarea fiind o „lucrătură” a „suspecţilor”  din PNL şi PC. Dar tot printr-o „lucrătură” a ajuns şi el să fie nominalizat.

Mai vreau să discut aici două aspecte. În primul rând trebuie subliniată diferenţa clară între ceea ce au susţinut cei din USL că va însemna procedura de stabilire a candidaturilor, şi ceea ce se întâmplă de fapt. Cel clasat pe primul loc în sondaje (Dorel Popa) nu a vrut să candideze şi oricum PSD -ului nu i s-a atribuit candidatură la Arad. Deci, o primă încălcare a principiului sondajului de opinie. Apoi, a fost toată mişcarea privind candidatura lui Gavril Popescu.  Cei din PNL credeau probabil că nu vor fi nevoiţi să cedeze ceva PC-ului şi de aceea au avut câte trei candidaţi. Până la urmă  nominalizarea a mers la conservatori, iar dacă nu ar fi făcut Mircea Purcaru acea mişcare, ar fi trebuit să candideze Ioan Bej. Deci, aproape indiferent de sondaje, candidatul ar fi fost pus de liderii PC Arad, în speţă Mircea Purcaru. Finalmente, va candida pentru primărie un om ce nici măcar nu a intrat în sondajul de opinie!

Şi acum ajungem la Lia Ardelean. De la început spun că dacă Lia Ardelean ar fi fost acum politicianul din urmă cu patru ani, ar fi avut şanse mult mai mari. Venită după un mandat de deputat în care a avut multe iniţiative, Lia Ardelean  a fost foarte activă în campania din 2008 când a ieşit pe locul 2 în colegiul de nord-vest. Dacă ţin bine minte, a mai fost activă câteva luni în cadrul PC Arad, dar apoi prezenţa ei s-a mai rărit. A rămas însă în conducerea centrală a PC, ocupând funcţia de preşedinte a organizaţiei de femei.  Şi-a dat însă demisia de acolo şi a anunţat că iese pentru moment din viaţa publică. Nu prea s-a pus problema ca Lia Ardelean să intre în sondaj din partea PC Arad: nici ea nu prea şi-a dorit, dar nici ceilalţi conservatori nu prea şi-au dorit. Acum, din câte ştiu, nu mai are firma de mobilier. Nu ştiu ce activitate are însă e cert că în ultima perioadă a stat într-un con de umbră din punct de vedere politic.

În cazul Liei Ardelean se pune problema în ce măsură va reuşi să revină la ritmul şi entuziasmul anului 2008 (când am prins-o şi eu ca ziarist în funcţia de deputat). Se mai pune problema în ce măsură mai poate finanţa o campanie electorală importantă. Nu în ultimul rând, se pune problema relaţiei dintre Lia Ardelean şi liderii USL. Din câte ţin minte, şi Marius Lazăr i-a propus la un moment dat să vină în PSD. Chiar dacă e un politician mai acceptat de toate cele trei partide, Lia Ardelean rămâne, zic eu, un outsider. Spun asta pentru că în ultimele luni a absentat din viaţa publică arădeană şi iată că alegerile locale bat la uşă. Un candidat de primar cred că ar trebui să emeargă natural din activitatea organizaţiilor în anii ce preced alegerile. Nu poţi să pui candidaţii aşa, ca scoţându-i din pălărie. Iată ce se întâmplă de exemplu la americani, cu acele alegeri preliminare din cadrul Partidului Republican. Cu toate acestea cred că Lia Ardelean îşi păstrează o imagine bună printre arădeni şi de aceea consider că ar putea avea un succes mai mare decât Gavril Popescu. Faptul că precampania nu a fost construită deloc având-o pe ea în centru ar trebui să fie însă un handicap important.

Nu în ultimul rând, candidatura Liei Ardelean complică puţin lucrurile şi în privinţa relaţiei dintre societatea civilă şi USL.  Este clar că în condiţiile unui singur tur de scrutin, pentru ca un candidat de opoziţie să aibe şanse reale împotriva lui Gh. Falcă ar trebui să fie singurul pe respectiva nişă. Ori cred că Lia Ardelean este o persoană cu mult mai agreată în rândurile societăţii civile decât  Gavril Popescu.  Lia Ardelean are mai mari şanse să îşi negocieze o susţinere din partea lui Claudiu Cristea (Mişcării Arădene), dar şi din partea CLC (şi ei se gândesc să aibă un candidat pentru Primărie).  Pe lângă şansele de a negocia mai bine cu liderii asociaţiilor ce vor să aibă un cuvânt de spus în alegerile din iunie, Lia Ardelean are potenţialul de a fi o variantă acceptată de electoratul care nu doreşte nici Falcă, nici Popescu (sau chiar USL). Lia Ardelean poate capitaliza electoratul care acum aşteaptă ultime clarificări din partea societăţii civile arădene.

În timp ce USL de-abia îşi stabileşte candidatul, Gh. Falcă a început cu activităţile aflate la limita campaniei electorale. De exemplu, bannerul cu acţiunea 3 pentru Arad de pe siteul http://www.glsa.ro. Dar acesta este doar un mic amănunt…

Ar fi cazul să-i dau iar „go”

După o pauză de peste o lună, cred că ar fi cazul să revitalizez lucrurile pe aici. Din păcate în ultimele săptămâni am avut unele probleme personale şi activitatea mea profesională a cunoscut o reducere a turaţiei.  Am revenit astăzi la lucru însă cred că de abia marţi voi intra cât de cât în atmosferă – dacă voi ajunge la cel puţin o conferinţă de presă.

Subiecte de care să mă leg aşa oarecum din exterior nu prea văd. Nu mi se par cine ştie ce. Sunt curios de cum se desfăşoară o întâlnire cetăţenească organizată de Mişcarea Arădeană şi e foarte probabil să asist la una în zilele următoare. Ar mai fi acel program pornit de primarul Falcă cu cei trei candidaţi eligibili din partea societăţii civile. Aici ar fi ceva de cârcotit dar mă gândesc că orice  arădean cât de cât cunoscător al fenomenului este conştient de eticheta politică pe care o va purta dacă întră în CLM pe listele unui partid. Va fi un dublu schimb de mesaje sau de ajutor: şi partidul îl va ajuta pe el să ajungă în CLM, dar şi el va trebui să promoveze mesajul partidului. Pe mine mă deranjează în schimb foarte tare acel violet de pe siteul societateavie.ro. Poate sunt eu prea pătruns de simţământul utist, dar când văd „Arad” scris cu violet mă înfior. Am văzut că se agită serios cei din „Asociaţia kilometrul zero”, liderul fiind preşedintele facţiunii locale Sârbu a PNŢCD, Virgil Florea. Au ajuns chiar în media naţională cu acea acţiune de duminică, atunci când i-au pus simbolic după gratii pe Gheorghe Falcă şi Traian Băsescu.  Ce să zic, e democraţie, bine că nu i-a luat nimeni la întrebări (bine, nu ştiu cât de periculoşi sunt percepuţi a fi).

Ce s-a mai întâmplat: conflictul din PDL, Mişcarea Populară, totuşi cine va fi candidatul USL la Consiliul Judeţean? Vrea-nu vrea, va fi Cristina. Mai mult zilele următoare. Mâine poate ajung să văd ce mai zice Gavril Popescu.

Calimente îl vrea pe Ioan Cristina la CJA. Cristina: „PDL va pierde Consiliul şi dacă îl pune candidat pe Alain Delon”

 

Într-o intervenţie telefonică de miercuri seara în emisiunea „România la zi” de la West TV, deputatul PNL de Arad Mihăiţă Calimente a dezvăluit că în opinia sa, Ioan Cristina ar fi candidatul potrivit al USL pentru preşedinţia Consiliului Judeţean. „Eu îl văd pe Ioan Cristina, este preşedintele partidului, este un politician tânăr care cred că îşi doreşte să candideze”, a spus Calimente la West TV. Preşedintele PNL Arad, Ioan Cristina, a recunoscut astăzi că din punctul de vedere al funcţiei pe care o ocupă „ar fi normală o candidatură”, însă liberalii îşi mai iau răgaz pentru a găsi candidatul potrivit. Oricium, emoţiile nu sunt mari în tabăra liberală. Liderul lor spune că oricare ar fi candidatul PDL, democrat-liberalii vor pierde preşedinţia Consiliului Judeţean. „Au opt la sută în ţară, nu au cum în Arad să aibă 40 la sută. PDL poate să îl pună candidat şi pe Alain Delon, tot vor pierde Consiliul Judeţean”, a spus Ioan Cristina.
Pe lângă preşedintele Ioan Cristina, cealaltă variantă luată în calcul de PNL Arad pentru Consiliul Judeţean este Caius Parpală, actualmente consilier judeţean şi fost preşedinte al instituţiei în legislatura 2000-2004.

P.S. Postarea (articolul) a intrat şi pe http://www.vestic.ro

 

Să judecăm după aparenţe: cine se bucura pentru victoria lui Traian Băsescu în 2009

Dacă tot mi-am dat seama că cum să pun poze pe blog…iată o fotografie din arhiva Observatorului cu susţinători ai PDL bucurându-se după victoria lui Traian Băsescu în 2009. Dacă tot judecăm după aparenţe,  oare i-am putea imagina pe aceşti oameni ca făcând parte din ceea ce fostul ministru Teodor Baconschi numea „mahala ineptă şi violentă”? Un lucru este sigur: nu au feţe de intelectuali, nici măcar de studenţi-ultraşi!

CTP a casat un tramvai după ce i-a făcut revizia capitală

Compania de Transport Public a cheltuit bani şi timp pentru a face revizia capitală unui vagon de tramvai, casat ulterior fără să fi ieşit nici măcar un kilometru la stradă.  Este vorba despre vagonul T4R 167, adus la Arad la sfârşitul anilor ’70.  Vagonul a intrat în reparaţie capitală cândva prin 2008 sau 2009, dacă mai ţin bine minte. Era într-o perioadă când se casau masiv ultimele vagoane T4R rămase în circulaţie. După ce a fost verificat, reparat probabil şi vopsit, 167 a fost ţinut ceva vreme în depou după care a fost casat. Nu a ieşit deloc la stradă cu noua haină.  CTP a continuat să caseze vagoane T4R, iar în prezent mai avem doar două: unul în circulaţie şi unul folosit ca vagon de serviciu.

Chiar dacă informaţia nu e cine ştie ce bombă, mai ales că fapta s-a consumat de ceva ani, eu cred că poate ridica unele semne de întrebare cu privire la unele aspecte de management din CTP. Până la urmă, CTP a aruncat pe apa sâmbetei ceva bani – mulţi, puţini, depinde de ce reparaţii au fost făcute vagonului. De ce s-au mai pus să-l repare dacă ştiau că îl vor casa?  Mă întreb cum se controlează de legalitate şi oportunitate unele din cheltuielile făcute de CTP, Compania de Apă, CET , etc. Rămâne să vedem.

În poză, vagonul 167 în costumul nou, de înmormântare. Poza aparţine unui amic.  A publicat-o pe facebook unde a şi dat detalii despre soarta vagonului.